Profeția în viața de zi cu zi

"Fiecare ființă umană are trei nevoi majore. Nevoia de a fi iubit; de apartenență; de a avea significanță, importanță" (text în original: "Every human being has three major needs. The need to be loved; to belong; and to be significant.") Graham Cooke

Două întâmplări reale, orchestrate de Duhul Sfânt, m-au învățat cum dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare ființă umană poate fi rostită profetic, spre edificare, încurajare și orientare spre viitor.

"Tu nu iei, decât când vrei să dai mai mult!"

Luam micul dejun într-un local. În fața mea, o mamă și fiica ei, căreia "îi dădeam" vârsta de zece ani. Eram captivat de un dialog interior cu Duhul Sfânt și am primit cuvintele profetice din titlul de mai sus. 

Bucuros că Domnul vrea să ne edifice cu atâta dragoste, am privit din nou mama și fiica, care stăteau în fața mea. Pe chipul fetei era o lumină și o seninătate deosebită. Am simțit în duh că Dumnezeu îmi permite să îi dau acelei fete mesajul "Tu nu iei, decât când vrei să dai mai mult".

Este riscant să abordezi persoane necunoscute cu un mesaj profetic. Nu știam dacă ele cred în Iisus, dar un licăr de speranță aveam: fiica purta o cruciuliță tricotată la gât. M-am apropiat cu mare băgare de seamă de mamă și fiică, am dat binețe și am vorbit cu mama: "Mă iertați că vă abordez, nu mă cunoașteți. Sunt un ucenic al lui Iisus și cred că El mi-a dat un mesaj de încurajare pentru fiica Dumneavoastră..." Mama a arătat interes și l-am rostit: "Dumnezeu nu îți ia ceva, decât ca să îți dea mai mult!" Am așteptat o reacție. Mama a fost atinsă de cuvânt și a spus cu tristețe: "într-adevăr Dumnezeu ne-a luat de curând ceva..." Pauză scurtă. Am intervenit: "Aș vrea, dacă veți fi de acord, să scriu acest mesaj profetic pe o hârtie". Mama a acceptat. În timp ce îl transcriam am fost întrebat: "Dumneavoastră sunteți ortodox?" Am răspuns: "Nu doamnă, doar un urmaș al lui Iisus". Afirmația mea a produs consternare: "Atunci nu vrem să primim nimic..." Înțelegând că s-a instalat neîncredere, le-am mulțumit pentru timpul acordat și m-am îndepărtat.

Bunele intenții ale părinților biologici de a proteja pe copiii și pe adolescenții lor, față de o "imixtiune" chiar și printr-un cuvânt profetic, sunt alimentate probabil de o învățătură segregaționară: tot ce vine de la un creștin care nu aparține denominațiunii mele este fals.

Am reflectat cu tristețe la faptul că apartenența la o confesiune poate determina încrederea față de aproapele tău. Eram încredințat însă că mesajul ajunsese atât la fiică cât și la mamă. Domnul m-a liniștit cu următorul verset: "Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde." (Ieremia 29:11 VDCC)

Îngerul Domnului i S-a arătat și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!” (Judecători 6:12 VDCC)

Am oprit într-o călătorie într-un sat, fiindcă se vindeau struguri pe marginea șoselei. Erau trei vânzători, dar cumva am ajuns la cel mai tânăr dintre ei. Nu-i puteam aprecia vârsta. Avea o obezitate care îngreuna aprecierea vârstei după chip. 

M-a servit cu struguri. L-am lăsat pe el să mi-i aleagă, pentru trei persoane, câte doi ciorchini. A întrebat respectuos dacă nu mai doresc încă doi ciorchini, fiindcă considera el că sunt prea puțini struguri pentru trei persoane. L-am aprobat. Sinceritatea lui mi l-a apropiat. Nu era o propunere de a cumpăra mai mult fiindcă el dorea să facă vânzare, ci era convins că ar fi prea puțin pentru trei persoane. 

După ce am plătit l-am întrebat: "Iartă-mă că îți pun o întrebare atât de personală... Câți ani ai?" Avea 14 ani. L-am întrebat dacă a început școala. Nu răspunse el. De aceea avea timp să își ajute părinții. L-am lăudat.

Am dat să plec și m-am îndreptat spre autoturismul cu care călătoream. În timp ce căutam cheile autoturismului, adolescentul m-a întrebat emoționat: "Sunteți pocăit?" M-am întrebat cum a dedus el acest fapt, fiindcă corespundea adevărului. Am realizat: pe portbagajul mașinii este lipit un pește. 

"Da, sunt pocăit, un urmaș, un ucenic al lui Iisus". Tânărul răspunse foarte bucuros: "Și eu!" Am aflat că ajunsese la credință prin bunicii lui. Părinții nu erau la credință. Despre tatăl lui a spus cu tristețe că este musulman... În acel moment am simțit amestecul de bucurie și tristețe din sufletul adolescentului: bucurie că întâlnise un frate întru Hristos dar și tristețe fiindcă părinții nu își dăduseră viața lui Iisus. Realizam că faptul că tatăl său îl urma pe Allah nu îi facea viața ușoară. 

L-am întrebat pe Domnul ce aș putea să fac pentru acest tânăr. Am primit impulsul să-l binecuvântez. În timpul acesta Duhul Sfânt mi-a dat un cuvânt de zidire pentru adolescent: "Dumnezeu îmi spune că vede în tine un Ghedeon și îți spune: "Domnul este cu tine, viteazule!". Și Domnul te va echipa, precum pe Ghedeon să îți eliberezi părinții de sub alte juguri!"

A primit totul cu o bucurie care îi umpluse tot chipul! I-am cerut voie să-l îmbrățișez. După îmbrățișare s-a întors la punctul lui de vânzare sărind într-un picior de bucurie.

"Tinerii voștri vor avea vedenii"

Punând una lângă cealaltă cele două întâmplări am realizat că:

+ Dumnezeu vrea să edifice, să zidească tânăra generație.

+ Iisus plânge fiindcă mulți tineri, deși au părinți biologici, sunt lipsiți de părinți spirituali. Din păcate, chiar și părinții biologici au fost la rândul lor orfani d.p.d.v. spiritual.

Mă rog lui Iisus să ridice mulți Avraami și multe "Avraame" (cuvânt inventat: feminin, plural pentru Avraam) în natiunea română. Ei să adune în jurul lor pe orfani și să-i însoțească sub îndrumarea Duhului Sfânt până vor avea o relație directă, personală cu Trinitatea.

+ cred că trăim timpurile descrise de profetul Ioel: "După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa vise, și tinerii voștri vor avea vedenii." (Ioel 2:28 VDCC)

Dumnezeu promite eliberarea unei creștinătăți apostolice ca răspuns la rugăciunile sfinților. Dumnezeu va stârni trezire printre neamuri pentru a provoca (poporul sfânt) Israel la gelozie. 

"Și m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)”" (Apocalipsa 19:10 VDCC)