Când vorbește Dumnezeu?

Motivație

Ca ucenici ai lui Iisus ne străduim să învățăm să distingem și să ascultăm ceea ce ne vorbește Dumnezeu. Cred că mulți dintre noi au anumite experiențe personale în interacțiunea cu Dumnezeu. Percep însă că imaginea pe care o avem despre când și cum ne vorbește El este incompletă și neclară. În fața acestei provocări m-am aflat și eu. Am găsit un fragment în cartea lui Graham Cooke, “Prophetic Wisdom” (Înțelepciune profetică) care cred că aduce lumină și claritate.i

În rândurile următoare găsiți o traducere personală a unui fragment din cartea amintită. Nădăjduiesc că acest text va da roade și vă va înlesni o interacțiune mai ușoară cu Trinitatea.

Graham Cooke este un om al lui Dumnezeu, care slujește ca profet de mai bine de patru decenii. Este un creștin matur și recunoscut pentru acuratețea materialelor scrise. Pentru cei interesați să afle mai multe informații sugerez vizitarea site-ului: https://www.brilliantbookhouse.com/

Traducere din Graham Cooke

Când vorbește Dumnezeu?

Una dintre părțile naturii lui Dumnezeu pe care un creștin matur trebuie să o înțeleagă este că El este de obicei tăcut. Această tăcere nu înseamnă dezaprobare; de fapt, când Dumnezeu este tăcut, atunci aceasta este în general un indiciu că el este mulțumit cu noi. El nu trebuie să confirme fiicelor și fiilor Lui maturi, să îi reasigure în mod constant, că fac ceva bun; El ne lasă în pace până când ajungem într-o situație, într-un loc, unde s-ar părea că am părăsit calea Lui. (Isaia 30:21)

Iar dacă vă veţi întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga, veţi auzi înapoia voastră o voce, spunând: «Aceasta este calea! Mergeţi pe ea!»

Este incorect deci să gândim că Dumnezeu ne revelează în mod continuu voia Lui. Cu toate acestea, El se comportă responsabil și ne pune înapoi pe calea cea bună dacă ne-am depărtat de ea. Putem să ne încredem în El că ne va călăuzi înapoi dacă ne îndreptăm în direcția greșită.

Deoarece Dumnezeu a pus Duhul Sfânt în noi, ne putem simți în siguranță că ne aflăm în voia Lui, chiar dacă nu îl auzim, sau nu aflăm nimic nou dela El în fiecare zi. „Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.“ ne spune Iisus în Ioan 8:12. Acest verset înseamnă exact ceea ce spune: Iisus ne dăruiește suficientă lumină să vedem și să cunoaștem direcția spre care ne îndreptăm și umblăm. „Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină.  El Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut“ a adăugat Iisus în Ioan 16:13-14. „ El Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut“. Duhul Sfânt ne va face cunoscut ceea ce va veni în viața noastră și în slujirea noastră în Împărăție. Putem avea încredere deplină în El. Relația nostră cu Duhul Sfânt este profetică. În ziua Rusaliilor apostolul Petru subliniază că revărsarea Duhului Sfânt a fost în conformitate cu o profeție mai veche a lui Ioel (ca. sec. VIII î.H.): „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură. Fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri vor visa visuri, iar tinerii voştri vor avea viziuni!“

Primul aspect esențial al Rusaliilor a fost că acum oamenii sunt liberi să audă vocea lui Dumnezeu, să dea mai departe celor din jur ce are El pe inimă, să aibă înțelegere, pătrundere, discernământ profetic, viziune și capacitatea de a auzi și vedea ce face Dumnezeu.

Aceasta a fost prioritatea maximă pe care a avut-o Dumnezeu atunci când a turnat Duhul Său Sfânt peste noi. Este interesant, că inițial revărsarea Duhului nu a fost pentru predicarea Evangheliei ci pentru relația profetică cu El. Într-adevăr, când oamenii lui Dumnezeu pășesc într-o relație corectă cu El, Evanghelia devine mai personală, mai personalizată pentru cei ce o aud.

Predicarea efectivă a Evangheliei depinde de oameni obișnuiți care ascultă vocea lui Dumnezeu pentru ei însiși! De aceea, după cum spune Ioel, un semn credibil al timpurilor din urmă este că oamenii lui Dumnezeu îi ascultă vocea și au o abilitatea relațională de a profeți.

Iisus este Profetul nostru, Preotul și Regele nostru. Este o teologie precară să accepți doar două din cele trei caracteristici ale lui Iisus. Duhul Sfânt ne descoperă ce va veni. „Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină.” (Ioan 16:13). Iisus este relația noastră profetică interioară cu Tatăl, și suntem înputerniciți să Îi auzim vocea prin Duhul Sfânt. Așadar relația noastră cu Trinitatea este foarte profetică.

Este perfect normal și sănătos să îl întrebăm pe Dumnezeu despre lucruri cu care ne confruntăm în viața noastră. Aceasta face parte din relația noastră cu El și în același timp face parte din procesul prin care învățăm cum să îi predăm Lui lucruri de care El să se îngrijească. Deci nu trebuie să trăim în frică dacă El tace; trebuie să avem încredere în Dumnezeu că El ne va răspunde când va fi necesar.

În 1 Ioan 5:14-15, ni se spune exact ce putem așteapta dela Dumnezeu: „Şi aceasta este îndrăzneala pe care o avem înaintea Lui: dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă. Iar dacă ştim că ne ascultă, atunci orice Îi cerem, ştim că avem lucrurile pe care le-am cerut de la El.”

Tatăl ceresc adoră să își reveleze voința Lui către noi. El vrea ca noi să avem mintea Lui Hristos. Toate căile Lui se concentrează spre a ne aduce la maturitate și încredere în Numele Lui și în Natura Lui.

Când cerem în concordanță cu ceea ce El este pentru noi, atunci rugăciunile devin certitudine în răspunsul Său, o garanție fixă. Acest fel de asigurare ne separă de ceilalți ca fiind adevărații oameni ai lui Dumnezeu într-o lume de aspiranți. Mărturia noastră devine confesiunea noastră verbală a relației Lui cu noi. Încrederea noastră în tot ce El este în El Însuși devine fundamentul vieților noastre. Orice este construit pe aceasta va dăinui, îndiferent de sezoane, care trec, sau de furtunile care se apropie de noi.

Încredere prin ascultare

Elementul cheie pentru determinarea voinței lui Dumnezeu este întotdeauna încrederea, confidența. Tatăl face mereu ce este bine și El este fenomenal în constanța și credincioșia Lui. El termină, aduce la bun sfârșit mereu ceea ce începe (Evrei 12:2) și putem să ne încredem în mod absolut că își va completa scopul pe care El îl are cu noi (Filipeni 1:6).

Să ne bazăm pe această încredere este aspectul major prin care suntem mentorați, îndrumați de Duhul Sfânt. Întotdeauna antrenorii buni dau mai departe convingerea personală că un țel poate fi atins. Mentorii ne dau siguranță. Siguranța noastră personală este zidită pe ceea ce înțelegem că Dumnezeu este pentru noi (Evrei 3:6,14). Siguranța ne ajută în devenirea și în transformarea noastră. Duhul Sfânt stimulează omul nostru lăuntric să stea drept, cu un zâmbet și cu o siguranță plină de încredere, provenite din dragostea pe care Tatăl Ceresc o are pentru noi. Stând în ascultare în Iisus este o sursă majoră de încredere (1 Ioan 2:28). El ne garantează că noi nu vom da înapoi într-un loc al îndoielii și neîncrederii. Nicio condamnare, nicio judecată! Înseamnă că suntem liberi să ne mișcăm în Împărăție în credință și încredere (1 Ioan 3:21).

Voința lui Dumnezeu nu are de a face niciodată cu îndoiala; ea implică întotdeauna descoperire și explorare. Orice aspect al lui Dumnezeu este deschis explorării. Voința lui Dumnezeu nu este un mister. Ea este relațională. Este adevărat că sunt vremuri când situațiile nu arată așa cum ne-am rugat sau ne-am dorit. Adeseori noi nu putem vedea sfârșitul înainte de a vedea începutul. S-ar putea să avem doar atâta lumină pentru a face doar următorul pas. Dacă Dumnezeu este relațional, atunci încrederea se află în a deveni ca și El, nu doar să devenim o versiune proprie a unui rezultat de succes a noastră însăși.

Trebuie să credem. Ascultând încrederea noastră crește. Suntem siguri de ce este voia Lui Dumnezeu, care se va împlini, chiar dacă rezultatul nu este ceea ce ne-am dorit. El vede mai mult. El știe mai mult. Când permitem voinței Lui să fie relațională, afirmăm că am devenit ca El prin circumstanțele în care ne aflăm. Aceasta  este mai prioritar decât să avem un rezultat de succes.

Pe măsură ce percepem viața d.p.d.v. relațional în Hristos, putem primi pace, liniște și bucurie.  Dragostea lui Dumnezeu este omniprezentă. Învățăm să fim ca Iisus. "Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta“. (1 Ioan 4:17 VDCC) Voința lui Dumnezeu devine ceva pe care nu o mai căutăm fiindcă încrederea este parte a relației cu El ( 1 Ioan 5:14-15). : „Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.”

Să fiu fiică sau fiu, aceasta ne este prioritatea. Toți fiicele și fii au încredere în caracterul Tatălui. Există o rutină dumnezeiască pe care Duhul Sfânt o aplică în mod consistent în relaționarea cu noi. El dă curaj inimii noastre. Noi intrăm într-un dialog cu El și învățăm să punem întrebări adecvate. El ne învață să perseverăm și să Îl urmăm în orice circumstanță. Învățăm să descoperim provizii, resurse și putere. Ajungem acolo unde relaționarea cu El este ridicată la un nou nivel. Luptăm dinspre victorie și nu spre ea.

Dezvoltăm o încredere care nu încetează să ne captiveze. Voia lui Dumnezeu este o chestiune care este ancorată în noi, când relația noastră cu Dumnezeu este prima noastră prioritate. De câte ori cineva îmi cere un cuvânt profetic în legătură cu voia lui Dumnezeu pentru ei, știu că profeția nu îi va ajuta. Problemă constă în faptul că relația dintre persoana respectivă și Dumnezeu nu mai este pe calea ce bună și ea trebuie restaurată. Mă rog cu bucurie pentru ca relația dintre acea persoană și Dumnezeu să fie înbunătățită și mă rog ca acele persoane să învețe lecțiie care decurg din a „locui” în Dumnezeu, a fi în intimitate cu El. Este ceea ce le face cel mai bine. Toate slujirile ar trebui să creeze un context care să împuternicească oamenii să asculte de Dumnezeu. Este disciplina cheie în Noul Testament.

Concluzie

Toți dorim să cunoaștem și să experimentăm  cum este să fim inundați de maiestatea lui Dumnezeu în orice zi a vieții noastre. Pentru aceasta, trebuie să ne dorim să ne recunoaștem slăbiciunile și să ne bucurăm de ele; căci acolo Dumnezeu ne face puternici. Vă încurajez să vă aliniați la Dumnezeu și să vă relaxați pe calea pe care El v-a pus. Permiteți relațiilor voastre cu Dumnezeu să fie cea mai mare prioritate în viața voastră. Atunci ghidarea din partea Lui va decurge într-un mod natural, se va revărsa din intimitatea cu El.

Vreau să trăiesc într-un mod simplu și decent în fața lui Dumnezeu. Profeția este pentru mine o primă, ceva suplimentar; am suficientă încredere în natura Lui ca să pot să pășesc prin viață fără un cuvânt profetic pentru viața mea. Nu sunt tentat să fiu intimidat de lucruri sau circumstanțe, fiindcă sunt prea ocupat de fascinația pe care o produce Iisus în viața mea. Când lucrurile decurg nefavorabil în viața mea, îl privesc pe Iisus și mă întreb: cum va găsi El de cuviință și de data aceasta să mă scoată din aceasă situație?

Dumnezeu este mai mare decât păcatul meu, decât stupizenia mea, decât ignoranța mea, decât personalitatea mea. Sunt doar un om normal care s-a pus la drum câtre ceva divin și maiestuos. Viața nu trebuie să fie mai complicată decât aceasta.

Când lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, putem să mergem cu El însoțiți de bucurie, pace, siguranță și înțelepciune.