Subtitlu: în loc de "divide et impera" iartă și iubește! Eram în pat și mă pregăteam să dorm. Fusese o zi împlinită, doar acel mic incident cu soția, care repeta o anumită mostră(monstră?) de interacțiune dintre noi. Soția își ceruse iertare și mă bucuram că descoperise cauza conflictului dintre noi. Acesta era un pas important in reconcilierea comunicării. Totuși constatam că gânduri de acuzare mă bântuiau. Nu le-am urmat, dar nici nu le-am "făcut roabe ascultării de Isus Christos". Am adormit greu. Soția se ruga în gând. O simțeam cum se luptă cu atacuri, dar eu doream să dorm. Știam că ar trebui să înving oboseala fizică și să ne unim în rugăciune... dar deja comportamentul meu, pasivitatea mea "se îngrășase", prin repetiție. Nu îmi mai păsa. Dușmanul îmi sâsâia "lasă, nu e nimic grav, nu e nici prima nici ultima oară când unul din voi trebuie să se roage pentru celălalt..." Pe acest fond de abandon și pasivitate am adormit și m-am tre...