"Învață-mă, Doamne, calea Ta și povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă"

Am văzut într-un centru comercial un tată cu fiul său, care abia începuse să meargă. Pașii lui erau șovăielnici, nesiguri, dar bucuria că poate umbla îi acoperea toată fața. Tatăl mergea câțiva metri înaintea lui căutând să stabilească și să mențină contactul vizual cu fiul său, de care era foarte mândru: îl recunoștea ca tată și îl urma.

Prin fața magazinului unde se petrecea scena treceau diverși oameni, bărbați, femei, tineri și vârstnici. Atâtea persoane, mult mai înalte decât el, care mergeau în toate direcțiile nu mai văzuse. Le zâmbea tuturor. Unii adulți răspundeau zâmbetelor lui și copilul era copleșit de bucurie. S-a oprit din mers și se uita după unii dintre ei, de exemplu după o femeie îmbracată în culori vii.

Tatăl băiatului a observat deruta fiului. Se decise să îi dea o lecție. Se ascunse după un panou publicitar și lăsă să i se vadă doar capul. Fiul, după ce și-a revenit din această distracție a început să își caute din nou tatăl. Nu știa să vorbească și ca atare îl căuta doar din ochi, învârtindu-se în jurul lui. Zâmbetul începu să i se stingă... tatăl se hotărî să nu iasă încă din ascunzătoare, dar îl strigă pe nume. Fiul, auzindu-și numele, alungă îngrijorarea de pe chip, și începu să-l caute din ochi din nou, să își găsească tatăl. Nu știa încă să se orienteze auditiv către sursa de unde i se strigase numele. Tatăl îl mai strigă odată pe nume. De data aceasta fiul îl descoperi. Scoase un strigăt de bucurie și alergă către tatăl lui. Acesta îl luă în brațe, îl sărută pe frunte și îi spuse: "Ai văzut ce se întâmplă dacă nu te uiți mereu după mine?"

Eu, ca observator la început neutru, am fost mișcat de inocența și gingășia copilului. Dar avertizarea tatălui către fiu m-a invitat la reflecție: oare nu tot așa Tatăl ceresc ne învată să relaționăm cu El? Realizam că și eu am fost de multe ori furat de alte chipuri (idoli) și am dorit chiar să-i urmez. Unele chipuri sunt așa de atrăgătoare încât m-au tentat, m-au sedus cu un zâmbet înșelător. 

Dumnezeu este mândru de noi, când îl urmăm. În dragostea Lui El ne învață să nu ne lăsăm seduși de alte chipuri. Tatăl Ceresc iubește să ne țină în brațe, să ne strângă la piept, pentru ca noi să îi simțim pulsul inimii. De aceea se ascunde uneori, pentru ca noi să începem să ne concentrăm iarăși pe El. Fiindcă El știe mereu drumul, ne păzește de primejdii și tentații. Numai de la El vine dragostea și starea de siguranță.

Perspectiva biblică asupra acestei întâmplări: 

Scriptura exemplifică și dă învățătură pe marginea acestei relatări în următoarele versete: (lista versetelor pe această temă, căutarea feței lui Dumnezeu, nu este exhaustivă)

"Și dacă de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău." (Deuteronomul 4:29 VDCC)

"dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, și se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara." (2 Cronici 7:14 VDCC)

+ extrapolând imperativul de a căuta fața lui Dumnezeu de la un om la un popor găsim în versetul precedent și răsplata Lui: el ne va asculta din ceruri și ne va tămădui țara.

"Inima îmi zice din partea Ta: „Caută fața Mea!” Și fața Ta, Doamne, o caut! Nu-mi ascunde fața Ta, nu depărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele! Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește. Învață-mă, Doamne, calea Ta și povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmașilor mei." (Psalmii 27:8-11 VDCC)