Subtitlu: în loc de "divide et impera" iartă și iubește!
Eram în pat și mă pregăteam să dorm. Fusese o zi împlinită, doar acel mic incident cu soția, care repeta o anumită mostră(monstră?) de interacțiune dintre noi. Soția își ceruse iertare și mă bucuram că descoperise cauza conflictului dintre noi. Acesta era un pas important in reconcilierea comunicării. Totuși constatam că gânduri de acuzare mă bântuiau. Nu le-am urmat, dar nici nu le-am "făcut roabe ascultării de Isus Christos".
Am adormit greu. Soția se ruga în gând. O simțeam cum se luptă cu atacuri, dar eu doream să dorm. Știam că ar trebui să înving oboseala fizică și să ne unim în rugăciune... dar deja comportamentul meu, pasivitatea mea "se îngrășase", prin repetiție. Nu îmi mai păsa. Dușmanul îmi sâsâia "lasă, nu e nimic grav, nu e nici prima nici ultima oară când unul din voi trebuie să se roage pentru celălalt..."
Pe acest fond de abandon și pasivitate am adormit și m-am trezit într-un coșmar. În vis mă plângeam din nou împotriva soției, chiar în fața ei. Ca să dramatizez am țipat la ea critica mea, creând o scenă de teatru de autocompătimire. În coșmar chiar țipam, dar trupul meu nu dorea să coopereze. Această tensiune m-a trezit. Sentimentele mere erau date peste cap, eram răvășit, confuz și mânios.
Soția m-a întrebat ce am visat. Nu aveam nicio plăcere să îi relatez. Totuși i-am spus în càteva cuvinte despre ce este vorba. Nici atunci nu m-am rugat, nici atunci nu m-am unit cu soția în rugăciune.
Noaptea a fost scurtă, cu un somn fragmentat, fără adâncime, un somn "subțire" cum îl numesc. În mijlocul ultimei străji ale nopții m-am trezit sleit de puteri. Acum am început să mă rog și să caut sprijin în Cuvånt. Abia după vreo două ore percepeam că duhul, sufletul și trupul erau în armonie și în sincronicitate cu Duhul Sfânt.
Cândva s-a trezit soția m-a întrebat dacă am aflat de la Dumnezeu ce mi s-a întàmplat. Nu Îl întrebasem explicit, dar ca și alte dăți, știam că verbalizarea a ceea ce mi s-a întâmplat în prezența ei aduce pace și eliberare. Fiindcă am încredere în atitudinea ei că pot să mă arăt în toată slăbiciunea și imperfecțiunea mea, nu de puține ori Duhul Sfânt vine și face lumină.
Verbalizând cele întâmplate și lâsând Duhul Sfânt să preia controlul asupra gândurilor și vorbelor mele am ajuns în final la o revelație care m-a lăsat stupefiat.
Ce a dat pe față Duhul Domnului?
Dacă eu sunt o unitate cu soția mea și o judec și o critic, atunci mă critic și pe mine însumi. Practic mă autocondamn!
Dacă afirm emfatic că soția mea este "jumătatea mea mai bună" și ei îi merge de multă vreme rău din punct de vedere corporal, fiind una în trup prin legământul căsniciei, atunci eu nu o tratez așa cum așteaptă D-zeu de la mine, nu o pun mai presus de mine. De fapt tot pe mine mă pun primul și nu sunt cu nimic mai bun decât un fariseu!
Schema dușmanului nevăzut este clară: scindare, ruperea unității dintre soție și soț, punerea propriei persoane mai presus decât "jumătatea lui mai bună". Expresia latină "divide et impera" sintetizează o schemă uzuală de luptă a Satanei împotriva copiilor lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt ne-a îmbogățit apoi cu o altă revelație. Dacă extrapolez critica și judecata la adresa soției la relația dintre mine și o soră sau frate din trupul Lui Christos, atunci fac din nou "un serviciu" Satanei. Judecând aduc sciziune și de fapt tot trupul Lui Christos suferă.
Cuvântul ne îndeamnă după cum urmează: “Să nu faceți nimic motivați de spiritul ambițiilor personale sau determinați de dorința unei glorii efemere. Ci trăind smeriți, oricare dintre voi să îl considere pe altul ca fiind superior lui.”
Filipeni 2:3 BVA2015
Iar Isus ne povățuiește în Marcu 3, 24-25 "Dacă un regat este dezbinat împotriva lui însuşi prin conflicte interne, desigur că nu va putea supravieţui. Şi dacă o casă este dezbinată prin conflicte în interiorul acelei familii, se va distruge."
Comentarii
Trimiteți un comentariu