Tensiune și Paradox: Urmașii lui Iisus Hristos și biserica:: Clădire și/sau Trup?

Preambul

Acest manifest este o invitație la reflexie, la schimbare și la acțiune.
Ce sunt urmașii lui Hristos? Oamenii care se strâng în clădirile numite biserici? Este Trupul Lui mulțimea creștinilor indiferent de denominațiune, țară sau origine?
În contextul acestor întrebări și al provocărilor crescânde din viața de zi cu zi ale creștinilor, bisericile sunt provocate să trăiască în tensiunea dintre prezent și viitor dar și în paradoxul de a funcționa atât ca „clădire” (organizație) cât și ca trup. Suntem chemați să trăim în Shalomul divin, să păstrăm și să continuăm ce este bun, dar și să răspundem la apelul de a fi agenți ai schimbării, împreună-lucrători cu Dumnezeu pentru extinderea Împărăției.
Avem pentru aceasta premize certe și privilegiate: Duhul Sfânt este Singurul Lider al tuturor creștinilor de pe acest pământ. Dar îl urmăm noi în ascultare?

Criza bisericii din România

Criza perenă din societatea românească este un rezultat clar al crizei bisericii. Cauzele sunt multiple. Voi evidenția însă una dintre ele: fundamentul șubred al acestora.
Fundamentul bisericii este pus de apostol și profet. Cele cinci slujiri enumerate în Efeseni 4:11-12 sunt aproape inexistente în Romania. Versetul 13 explică ce mandat au aceștia: să zidească trupul lui Hristos, „până vom ajunge toţi la unitatea credinţei”.
Acum avem o explicație a lipsei de unitate în credință în trupul Lui Hristos! Aproape fără excepție responsabilitățile celor cinci slujiri sunt preluate de păstori. Ei însă nu pot acoperi nici volumul, nici cantitatea și nici calitatea celor cinci slujiri necesare trupului Lui Hristos.
Slujirea profetului este acceptată în mod punctual în anumite biserici și denominațiunii. Însă degeaba încercăm să schimbăm ceva dacă fundamentul este stricat. Putem să tot cârpim prin cuvânt profetic, dar nu vom avea ca rezultat o haină nouă!

Tensiunea dintre prezent și viitor

În multe bisericii există idei noi. Când acestea sunt expuse se formează două tabere: uneia îi place acea idee, cealaltă o neagă. Unii vor schimbare, alții pledează pentru a lăsa lucrurile să funcționeze așa cum sunt în prezent. De exemplu, păstorii au probleme curente, care trebuiesc rezolvate acum. O schimbare în biserică i-ar lua din resurse, din timp și din focus.
Cei care doresc schimbare sunt vizionarii. Ei vor să vadă schimbări în viitor. În ceea ce fac azi doresc să vadă o pregătire pentru schimbarea care și-ar dori-o să o trăiască mâine.
Schimbarea este incomodă pentru mulți și este tratată cu reticență. Schimbarea creează tensiune, dar aceasta nu înseamnă că este ceva greșit în ea. Înseamnă că se întâmplă ceva! Graham Cooke afirmă: „Este imposibil să te miști fără tensiune“. El exemplifică acest adevăr prin următorul exemplu: Niciun om nu poate să apuce ceva fără să își tensioneze și să își miște anumiți muschi. Când stau pe un scaun și vreau să apuc o cană de cafea, partea din mine care este în mișcare și vrea să apuce cana este tensionată, iar cealaltă parte din mine este relaxată.
Putem folosi imaginea anteriorioară și în trupul lui Hristos. Toate slujirile aduc tensiuni în mixajul de relații, organizații și dorințe umane. Graham Cooke ne atenționează: „Trebuie să fim atenți ca atunci când se produce acea tensiune ea să nu devină fricțiune!“ În acest caz luăm deoparte tot ce crează neunitate și le lăsăm o vreme să se „odihnească“. Ne reafirmăm și ne întărim relațiile din organizație permițând Duhului Sfânt să dezamorseze și să slăbească fricțiunea. Cu toate aceastea trebuie să fim conștienți că nu putem să susținem, să promovăm ceva în Spirit fără tensiune!
Mergând mai adânc în a explora tensiune și rezistența la schimbare în biserică, vom constata că acesta provine dintr-un paradox: urmașii Lui Hristos sunt chemați să trăiască paradoxal în tensiunea dintre clădire și trup, dintre neschimbare și permanentă schimbare, dintre azi și mâine. Această tensiune a două aspecte aparent opuse și contrare în perspectiva umană este rezolvată și unită în Adevăr într-un mod miraculos și genial de către Duhul Sfânt!
Acest paradox îl redăm și detaliem prin intermediul traducerii unui text al lui Graham Cooke din cartea „Prophecy & Responsability“, „Profeție și responsabilitate“.

Ucenicii Lui Iisus Hristos  Și Biserica: trup sau cladire? Un Paradox!

„Ni se spune că biserica este atât clădire cât și trup. O clădire este rigidă, inflexibilă și neschimbabilă. Un trup este exact contrariul! El este fluid, flexibil și în permanentă schimbare.
Una se referă la relații, cealaltă la modul nostru de a funcționa. În prieteniile noastre dragostea noastră pentru celălalt este nenegociabilă. Este rigidă, inflexibilă și neschimbabilă. Dragostea este o constantă.
Felul cum se organizează o biserică se desfășoară în cadrul unei viziuni care ne spune că biserica este fluidă, plină de flexibilitate și mereu deschisă la schimbare pe măsură ce mergem cu Dumnezeu în teritoriile ocupate.
Trist, dar biserica a încurcat aceste două cerințe. Relațiile sunt fluide, schimbătoare și temporare. Avem relații de „șervețel de șters nasul“ pe care le folosim odată dau de două ori și apoi le aruncăm. Ne despărțim de alții prea ușor. Putem vedea (tratăm) oamenii ca obiecte pe care le posedăm, achiziționăm și controlăm. 
Viziunea și metoda noastră de a funcționa ca biserică devine rigidă și inflexibilă. Tratăm istoria și tradiția ca fiind inviolabile. Acționăm pentru a păstră ceva pe care nu vrem să-l schimbăm, deși trăim într-o lume în permanentă schimbare.
Natura Lui Dumnezeu este ca o clădire. Ea este constantă, consistentă și neschimbabilă. Metodologiile Lui însă sunt fluide, flexibile și cer ajustări perpetue așa încât planurile și scopul Lui să fie împlinite în totalitate pe pământ. Profeții înțeleg paradoxul și sunt capabili să acționeze între aceste extreme ale adevărului pentru a determina prezența și scopul Lui Dumnezeu.
Avem nevoie de oamenii ai prezentului dar și de cei ai viitorului. Dacă nu am avea oameni ai prezentului, nu s-ar face nimic. Dar avem nevoie și de oamenii viitorului, aceaia care vor fi primii atunci când Dumnezeu dă suflare la ceva nou. Profeția direcțională poate polariza aceste două tabere prin intrarea în paradoxul lui acum, dar încă nu acum. Regele va veni, Regele este aici: aceasta este paradoxul lui acum dar încă nu acum. O relație sănătoasă între aceste două grupuri este vitală pentru succesul bisericii. În timp ce începem să explorăm ce se află în afară, trebuie să menținem ce avem înăuntru.
Fiecare biserică are perioade de consolidare și perioade de dezvoltare. Oameni ai viitorului  trebuie să se supună treburilor curente. La rândul lor, oameni ai prezentului trebuie să înlesnească oamenilor viitorului să exploreze și să fie parte a realinierii care trebuie să se întâmple cândva. Nicio biserică nu este concepută să rămână la fel pentru totdeauna. Cu toții suntem într-o călătorie către Dumnezeu, îndreptându-ne către un ideal pe care El l-a pus deoparte pentru noi în Duh.
Dacă nu știm cum să dăm profeție directională în mod corect, ne vom crea mari problemem nouă însăși. Nu vom înțelege tensiunea care se va naște. De multe ori inamicul caută să exploateze aceste timpuri ale tensiunii prin încercarea de a ne diviza. Din fericire, Dumnezeu are aici propria Lui agendă care are rădăcini în dragoste, onoare și credincioșie. Inamicul nu poate susține un atac dacă îi permitem lui Dumnezeu să ne aducă și mai aproape unul de celălalt în timpuri tulburi. Inamicul ne face ca tema de disens să fie mai mare decât este ea în realitate, dar Duhul Sfânt caută să ridice dragostea și prietenia la noi înălțimi. Unitatea în Spirit este mai prețioasă decât orice temă de dialog.
Pentru a ajunge la acel loc al unității va trebui să punem tema de disens pentru o vreme deoparte pentru o bucată de timp. O putem relua oricând, dar prima noastră prioritate este dragostea și prietenia. Reînnoim relațiile, întărim dragostea unuia pentru celălalt, și ne reafirmăm credincioșia unul către celălalt. Nu putem folosi dragostea și prietenia ca o scuză pentru a nu înainta deloc. Aceasta nu este onest și neonorabil pentru Dumnezeu. Dragostea Lui Dumnezeu și unitatea noastră sunt un vehicol prin care explorăm viitorul și nu o barieră prin care îl împiedicăm să se întâmple!
Teme de disens trebuiesc tratate într-un duh curat și într-o manieră în care îi permitem Duhului Sfânt să lucreze și Lui Dumnezeu să fie glorificat. Doar când atingem acest obiectiv spre mulțumirea Duhului Sfânt putem să reexaminăm temele de disens. 90% din toate cazurile vom constata că tema și-a pierdut puterea de a crea dezbinare între noi. Inamicul nu poate să susțină un atac atunci când dragostea Lui Dumnezeu este pe prima linie de front a inimii noastre. Cu toții suntem capabili, prin inspirația Duhului Sfânt, fim blânzi, smeriți, plin de dragoste și buni. Când păstrăm aceste aspecte ale caracterului Lui Dumnezeu în inimile noastre, căderea de acord este doar la un pas. Prietenia a crescut între noi, am păstrat frăția între noi în tot acest timp și acum ne putem uita la tema de discuție fără dezbinare. Altfel, slujirea profetică poate deschide uși demonicului în bisericile noastre prin dezbinarea pe care o creează.